Am învăţat că lumea se cucereşte cu zâmbete, nu cu arme. Am învăţat să pierd cu armele în mână, să nu-mi tocesc genunchii la înfrângeri, ci să mă-mping în ei să sar mai sus.
Am învăţat să nu zbor pentru că mi se vor topi aripile aproape de soare, să nu stau cu capul în nori deoarece s-ar putea să mi-l ud şi să nu-mi înfig rădăcinile prea adânc căci voi avea nevoie să le scot spre a avansa.
Am învăţat să nu mă uit în urmă decât pentru a mă asigura, să merg pe banda mea de drum, să-i privesc admirativ în lateral pe cei ce mă depăşesc şi să eliberez câteodată banda I pentru a mă opri să mă alimentez pozitiv.
Am învăţat că voi mai avea multe de învăţat...
