Stiu! Mi-au crescut turturi printre neuroni de la ultima postare. Luandu-ma dupa motto-ul Incercare moarte n-are, dar nici nemurire., m-am decis sa tratam astazi prostia care la fel ca si SIDA nu si-a gasit inca leac. Sugestiva in acest sens ar fi urmatoarea poezie:

Prostia a crescut mare.
A facut pui
Si unde mai pui
Ca puii stiu sa zboare
Mai repede decat te duce mintea.
Se inmulteste sexuat la tv
Si asexuat la enoriasi.
Cred cu tarie
Ca inainteaza mai repede decat desertul.
Altii cred ca e Calea de mantuire a smecheriei.
Are succesuri la femei
Si da barbatii in boala.
Simptomele se recunosc
De catre toti care apreciaza,
Mai putin de catre cel bolnav.
Se raspandeste prin vorba,
Iar prin fapte se pune in valoare.



Prostia este un fenomen des intalnit. Cum o recunoasteti voi si cum va feriti de ea?

Derutinare

Rutina este unul dintre cei mai mari dusmani ai timpului tau.
De aceea, din cand in cand iti recomand sa mai schimbi cafeaua, drumul spre scoala, posturile la tv.
Sa iti propui sa faci cate ceva nou, diferit, spontan, in fiecare zi.
Crede in semne si nu uita faptul ca si cele mai marunte gesturi pot fi apreciate de cineva.
Primeste si daruieste zambete.
Muzica vindeca suflete.
Accepta vantul schimbarii cand adie. Poate fi gura de aer de care ai nevoie.
Sau vei lasa rutina sa iti mascheze nevoile?